intrebari banale in cuvinte vulgare

Poate te intrebi :“de ce dracu’ subiectul asta?“, sau “ce naiba vreau sa zic cu asta?”.Ma fascineaza faptul ca , utilitatea bogatului vocabular vulgar al romanului , a inceput sa nu se mai limiteze la anumite „conjuncturi“.Concret , romanul a inceput sa simta o placere deosebita in a adauga celor mai banale lucruri rostite si cate ceva din bagajul lui de „vulgaritate“.Imi atrag atentia, in particular, intrebarile.Pana nu de mult banale , au inceput sa se impodobeasca cu anumite „floricele“.Se poate observa tendinta , devenita naturala pe alocuri , de a folosi expresii de genul: “Unde (p**a mea) am pus hartiile alea?”, “Cine (mortii-masii) mi-a umblat la dosarele astea? , sau “Cat (dracu’) e ceasul?” .In mod normal aceste intrebari ar avea mesaj si daca am face abstractie de continutul parantezelor.Dar care “cacat” ar mai fi farmecul? Tindem ca aceasta exprimare , devenita pe alocuri obisnuinta , sa ne “cucereasca” cu totul. Nu spun ca va ajunge in cartile de romana , dar as putea sa vad peste 10-15 ani o invatatoare scapand o intrebare de genul: “De ce p***a matii nu ti-ai facut temele?”.Sau daca profesorul de matematica lanseaza un "porumbel" de genul: “Cat mama dracului face radical din 9?”, nu m-ar mira sa-l aud pe pustiul din ultima banca zicand: ”3….,in p**a mea!!!” (orice asemanare cu fapte si personaje reale este pur intamplatoare :)..). Nu inteleg de ce gatu-masii lasam aceste expresii sa ne cucereasca? Adica , chiar nu mai suntem in stare, in p**a mea , sa ne controlam cand punem o intrebare? Unde cacat e decenta de alta-data??