Condamnat pe/la viata

Oarecum deprimat, după încă o saptămană

incărcată, am scris căteva versuri , găndindu-mă că fiecare se va regăsi măcar în cateva dintre ele...

.

.

.

.

.

.

Dimineaţa, ora 7,ceasul sună ca nebunu'

Nu ştii pe ce lume eşti , că doar te-ai culcat la 1.

Iei o gură de cafea , apoi blugii şi-un tricou,

Tigările ,mobilul şi cartela de metrou.

Ieşi pierdut din casă şi te-opreşti doar pe peron

Aştepţi ca alţii mii, abătut şi monoton.

Cu căştile-n urechi dai din cap uitând de toate,

Ascultând la infinit aceleaşi piese expirate.

Nu ai nici un viitor , şi , cuminte ca un câine,
Mergi cu vise la serviciu, dar trăieşti de azi pe mâine.

Iţi imaginezi tâmpenii şi-ai in cap un singur motto:

"Va veni şi rândul meu, sa câştig si eu la Loto".

Dar brusc realizezi că trăieşti in realitate.

Nu ai conturi in valută, mergi la bănci sa plăteşti rate.

Scrii diverse sume pe-o bucată de hârtie,

Oricât le-ai socoti îţi ajung doar de chirie.

Te droghezi cu aer , paralel trăieşti în vis,

Stai în garsonieră-n Dristor , dar vrei vilă la Paris.

N-ai bilete pe tramvai , stai cu teama de control,

Dar visezi c-ai un BMW, şi te duci cu el la mall.

Eşti doar un "negru" mic întro plantaţie prea mare
Culegi "bumbac" un an ca sa stai 5 nopţi la mare.

Mereu peste program , tragi din greu şi pleci tarziu,

Din biroul tau cel mic, care-l vezi ca pe-un sicriu.

Dai din cap iar pe metrou şi ajungi tarziu acasă,

Dacă ai noroc te-aşteaptă un castron rece pe masă.

Faci un duş grăbit , şi-n umbra luminii stinse

Inchizi ochii obosit căci te-aşteaptă alte vise.