Dan, căpitan de plai...(pe versuri de "Luceafăr").

A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca-n vise parcă,
Pe la Romană în Bucureşti
Un post TV “de marcă”.

Şi era unul cu “tupeu”
Şi plin de atmosferă.
Ce ocupa doar un veceu,
Un hol, şi-o garsonieră.

Patron un mândru domn era,
Cu părul alb ca varul.
Diaconescu îl chema,
Şi îi plăcea scandalul.

N-a fost deloc un monoton,
Nu i-a plăcut rutina.
A vrut şi Tolea-n tomberon
Să-l dea pachet la Glina.

Mereu avea pe cate-un prost
Ce-l trimitea prin codrii,
Şi îl dădea-n direct pe post
Săpând dupa Elodii.

Făcea orice să aiba fani.
Ajuns chiar la demenţă,
Stătea-n direct şi zece ani
Să facă audienţă.

Chema tot felul de ciudaţi,
Sau manelişti cu plete,
Şi panarame in colanţi
Ce se credeau vedete.

Veneau ca musca la rahat,
Zbierând o noapte întreagă.
Românul îi privea-ncurcat
Nestiind ce sa mai creadă.

Mai dă-te jos Dănuţe, blând,
Alunecând din topuri
Ca de vreun an sau doi la rând
Eşti în primele locuri.

La multă lume ai lipici
Şi-i faci să te privească.
Ai facut din rahat un bici
Ce poate să trosnească

Ai dus românii în spital
Intoxicaţi pe viată,
Cu show-ul tău “Senzational”
Ce-l termini dimineaţă.

Felicitări ca ne-ai vrăjit
Să te privim pe rupte,
Şi să te umplem de profit
S-ajungi in “Top 300”.